De Paște, ne amintim că trupul frânt al lui Isus a pus capăt frângerii noastre.
Dar înainte de a onora învierea, este important să privim înapoi la evenimentele care au condus la sacrificiul suprem al lui Isus.
Unul dintre cele mai importante evenimente din orele dinaintea morții lui Isus a fost Cina cea de Taină.
Momentul Cinei cele de Taină a fost special pentru că a avut loc în timpul Paștelui.
Poate părea un detaliu minor, dar Isus l-a folosit pentru a face legătura între moartea și învierea Sa și exodul israeliților din Egipt.
De ce contează Paștele
Paștele a fost un eveniment crucial pe care poporul evreu l-a respectat timp de sute de ani înainte de Cina cea de Taină.
După zeci de ani de asuprire în Egipt, Dumnezeu urma să-și elibereze poporul din sclavie și să-l aducă în țara pe care le-o făgăduise.
Dar mai întâi, El a trebuit să ridice un conducător care să ajute la mobilizarea israeliților – Moise.
Moise, îndemnat de Dumnezeu, i-a cerut lui Faraon libertatea lor, dar de fiecare dată răspunsul a fost negativ.
Drept răspuns, Dumnezeu a trimis o serie de plăgi pentru a-i chinui pe egipteni.
Dar inima lui Faraon a rămas împietrită.
În sfârșit, o evadare.
Ca ultimă soluție, Dumnezeu a trimis o ultimă plagă: un înger al morții care să ucidă primul născut al fiecărei familii din Egipt.
Din cauza răului crud și opresiv al lui Faraon – și a refuzului de a se pocăi de păcatele sale – Dumnezeu a făcut dreptate.
Dar Dumnezeu a oferit ceva ce Faraon nu a putut oferi niciodată: o cale de ieșire.
Înainte de ultima plagă, israeliții au fost instruiți să vopsească ușile caselor lor cu sângele unui miel sacrificat. În acest fel, când îngerul morții va veni, el va trece peste casele lor, iar fiii lor întâi născuți vor fi salvați.
Poate părea un simbol ciudat, dar prin moartea mielului, Dumnezeu aduce răul în fața justiției.
După ultima plagă – și după moartea primului său fiu născut – faraonul le-a dat în cele din urmă israeliților libertatea.
Când s-au stabilit în țara promisă, au comemorat Paștele în fiecare an cu un ospăț – constând în pâine, vin și un miel sacrificat.
Mielul fără vină
O mie de ani mai târziu, Isus și ucenicii Săi s-au adunat în jurul unei mese pentru a sărbători în același mod.
Isus a luat pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și a dat-o ucenicilor Săi, zicând: „Luați și mâncați; acesta este trupul meu.”
Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, le-a dat, zicând: „Beți toți din el. Acesta este sângele meu al legământului, care este turnat pentru mulți pentru iertarea păcatelor.”
Matei 26:26-28
Prin aceste cuvinte, Isus a legat Paștele de planul lui Dumnezeu de a răscumpăra lumea.
Elementul final al mesei de Paște este mielul. Dar, din câte putem spune, nu a existat un miel pe masă la Cina cea de Taină.
Acela nu a fost un accident. A fost o declarație simbolică.
Prin intermediul mielului, Dumnezeu i-a salvat pe israeliți din sclavia lui Faraon.
Prin Isus, Dumnezeu salvează lumea din sclavia păcatului și a morții.
Un apel la acțiune
La mai puțin de 24 de ore de la Cina cea de Taină, Isus și-a dat ultima suflare pe cruce.
Sacrificiul Său a fost acela de a prelua toate păcatele omenirii. El s-a lăsat abandonat de Tatăl Său pentru ca noi să nu trebuiască să fim niciodată separați de Dumnezeu.
Isus nu vrea doar să înțelegem ceea ce a făcut pentru noi, ci vrea să participăm la aceasta, intrând în relație cu El.
În acest fel, vom fi parte din cea mai minunată poveste spusă vreodată.
Pe măsură ce ne apropiem de Vinerea Mare, să ne amintim că avem ocazia să facem parte din planul lui Dumnezeu – pregătit de mii de ani – de a ne răscumpăra pe toți.
Împărtășește pe Facebook
Împărtășește prin e-mail
Împărtășește pe Twitter
