1
Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se oprește pe calea celor păcătoși și nu se așază pe scaunul celor batjocoritori
2
ci își găsește plăcerea în Legea Domnului și zi și noapte cugetă la Legea Lui!
3
El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc; tot ce începe duce la bun sfârșit.
4
Nu tot așa este cu cei răi, ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
5
De aceea cei răi nu pot ține capul sus în ziua judecății, nici păcătoșii, în adunarea celor neprihăniți.
6
Căci Domnul cunoaște calea celor neprihăniți, dar calea păcătoșilor duce la pieire.